Legea cu privire la reabilitarea victimelor infracţiunilor 137/2016
Legea reglementează măsurile de protecție și asistență acordate victimelor infracțiunilor în Republica Moldova, inclusiv dreptul la consiliere informațională, psihologică, asistență juridică garantată de stat și compensare financiară a prejudiciului cauzat prin infracțiune.
Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane
Legea cu privire la tineret
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie
United Nations Protocol for the Prevention and Suppression of Trafficking in Persons, especially Women and Children
Convenția cu privire la prevenirea și combaterea violenței asupra femeii și violenței domestice
Legislația și convențiile internaționale oferă o opoziție concretă față de traficul de persoane. Au fost adoptate instrumente interne și internaționale pentru prevenirea și combaterea procesului de trafic de persoane și a practicilor conexe, cum ar fi sclavia și servituțile. La nivel internațional, Protocolul Organizației Națiunilor Unite pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane, în special a femeilor și copiilor (denumit „Protocolul privind traficul de persoane”), la care Republica Moldova este semnatară din 14 decembrie 2000 și care a intrat în vigoare în septembrie 2004, reprezintă un instrument important. Conform alineatului 3 din articolul 15 al Protocolului, Republica Moldova nu se consideră obligată de alineatul 2 al articolului 15 al Protocolului. Până la stabilirea deplină a integrității teritoriale a Republicii Moldova, prevederile Protocolului se vor aplica doar pe teritoriul controlat de autoritățile Republicii Moldova. Acest Protocol reprezintă cel mai cuprinzător efort al comunității internaționale de a combate traficul de persoane. Deși este primul instrument care consideră traficul de persoane o problemă distinctă, Protocolul a fost puternic influențat de convențiile și tratatele anterioare privind sclavia și traficul „alb” de persoane. Pe acest site va fi disponibilă informația referitoare la dezvoltarea legislației naționale în conformitate cu Protocolul și alte instrumente internaționale care i-au precedat.
În Moldova, înainte de anul 2001, nu exista o legislație care să conțină infracțiuni specifice referitoare la traficul de persoane. Aceasta s-a schimbat odată cu introducerea Codului Penal 1131, care a introdus legi care incriminează traficul. În 2002 a fost adoptat un nou Cod Penal care include două articole: articolul 165 privind traficul de persoane și articolul 206 privind traficul de copii. Legislatorul moldovean a ales să abordeze traficul ca parte a Codului Penal, recunoscând traficul ca o infracțiune gravă. La 12 iunie 2003, legea a recunoscut în sfârșit traficul de persoane ca o infracțiune specifică, pe când legea veche vorbea despre activități conexe. Noua lege tratează traficul de ființe umane în articolul 165 și traficul de copii în articolul 206. Aceasta este cuprinzătoare în două moduri. Legea Moldovei acoperă nu doar incriminarea traficului de persoane și a infracțiunilor conexe, ci și diferitele aspecte legate de asistența victimelor, precum și stabilirea cooperării între diferitele autorități de stat și ONG-uri. Legea este completă în definirea formelor de trafic. Legea moldovenească, deși include formele de trafic specificate de Protocolul Națiunilor Unite, merge dincolo de acestea. Recunoaște traficul nu doar ca fiind legat de sexul comercial, ci și de exploatarea sexuală non-comercială. Aceasta include „comandarea” soțiilor prin corespondență, traficul în scopul procreării și traficul pentru căsătorie. Este folosită o referință explicită pentru a defini ilegalitatea adopțiilor, utilizarea persoanelor în conflicte armate, implicarea persoanelor în activități criminale și traficul în scopuri pornografice.